Manastirea Probota
Este prima ctitorie a domnitorului Petru Rares, ridicat în 1530 pe locul consacrat de o bisericuta din lemn (1398) si alta din piatra (in jur de 1440) ale carei urme se mai vad în vecinatate. "Probota" inseamna fratie.
Arhitectura: edificiul monumental, armonios, elansat, cu turla deasupra naosului, pridvor inchis de inalte ferestre gotice cu chenare din piatra cioplita, abside poligonale marcate de arcade oarbe si ocnite, soclu prelungit cu banca de jur-împrejur. Ziduri de aparare înalte de 6 metri, turnuri patrate si casa domneasca întregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldovenesti - printre putinele piese din secolul al XVI -lea care mai exista. Continua lucrarile de restaurare.
Pictura interioara originala (1532) s-a pastrat în mica masura, suficient pentru a starni totusi admiratie. Judecata de Apoi (din pridvor) este introdusa aici pentru prima data în Moldova de varul voievodului Petru Rares, egumentul manastirii, viitor mitropolit, carturarul Grigorie Rosca. Este ampla, pe bolta, compozitia este inconjurata de simbolurile zodiacului. Sinoadele si Calendarul (menologul) mai pot fi urmarite în pronaos asa cum au fost concepute initial, insa Tabloul votiv (Petru Rares, Doamna Elena, Ilias) a suferit chiar doua interventii, in jur de 1550 si 1844.
Manastirea probota este una dintre primele biserici moldovenesti, zugravite la exterior (1532). Faptul ca fresca nu s-a pastrat in cele mai bune conditii, ca la celelalte monumente moldovenesti desi conditiile climaterice sunt asemanatoare, se datoreaza probabil unei insuficiente cunoasteri a tehnicii de fixare a culorilor, problema rezolvata dupa trei ani, la Humor. Mai sunt urme din Imnul Acatist (Asediul Constantinopolului), din Arborele lui Ieseu si figura vaga a lui Grigorie Rosca.
In gropnita bisericii se afla mai multe pietre tombale, printre care ale voievodului Rares, doamnei sale Elena, a lui Stefanita. Din marmura alba, ele poarta o bogata decoratie în proces de transformare: pietrarii trec de la elementele geometrice la cele accentuat florale, inovatie care le fac reprezentative pentru sculptura secolului al XVI -lea
