Manastirea Zamca

      Situata in extremitatea de vest a orasului, pe platoul Arenilor, are propriile sale legende, care traiesc inca in zidurile sale, in cladirile ce au rezistat cu indirjire asediului timpului si al cotropitorilor.
     

O versiune armeneasca despre povestea manastirii spune ca numele initial al manastirii a fost Sfintul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei frati, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul.
      

Primul dintre ei a inaltat biserica, care a primit hramul Sfintului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotnita, care are hramul Sfintul Grigorie Luminatorul.

     O alta versiune e cea oferita de singurul preot armean de prin zona aceasta a Moldovei, Azad Mandalian, care spune ca, "din 1401, aici a fost prima episcopie armeana, dupa cum reiese dintr-un hrisov domnesc al lui Alexandru cel Bun, in care se certifica ca i se acorda episcopului Hovhannes dreptul de a pastori peste intreaga comunitate armeana din Moldova.

Sediul episcopiei a fost chiar prima cladire, cea prin care se intra azi in incinta manastirii.

Armenii au fost bine primiti de domnitorii romani din acea vreme, adica urmasii lui Alexandru cel Bun si ai lui Stefan cel mare, in schimb, pe timpul lui Petru Rares a fost o perioada de reprimare a lor, pentru ca erau considerati neortodocsi si se dorea trecerea lor la ortodoxismul romanesc.

In acele vremuri tulburi, o parte din ei au fost ucisi, altii au fugit in Transilvania, indrumati de episcopul Minas Zilichtar-Oglu, iar Manastirea Zamca a fost arsa. Biserica a fost din nou ridicata pe timpul lui Ion Voda cel Cumplit, care era armean dupa mama, de i se si spunea "Armeanul".

Numele de Zamca l-a primit dupa ce trupele polone ale lui Ioan Sobieski, venite in timpul campaniei turcesti din 1690-1691, au ocupat Suceava, stabilindu-si cantonamentul la manastire.