Cele mai repezentative monumente ale Moldovei medievale sunt concentrate in Bucovina. Aceste monumente in ansamblul lor constituie un''cod'', un limbaj specific, un limbaj de imagini.Caracterul acestui limbaj este, ca si cel al intregii culturi medievale, religios, iar temeiul lui il constituie traditia crestina. Astfel s-a stabilit elementele mari ale ordonantei iconografice, mai ales ale picturii exterioare, au un inteles precis.In acest sens se pot aminti marile compozitii ale Judecatii de Apoi, care,in afara elementelor inspirate direct din Apocalipsa, cu toata scenografia Invierii mortilor si a ingerilor care cheama toata lumea la judecata, exprima pe de o parte conceptia populara despre dreptate si justitie.Alta tema preferata este aceea a Acatistului Maicii Domnului, rugaciunea de lupta, compusa de patriarhul Sergiu al Constantinopolului la 626, cand Constantinopolul asediat de Sasanizi, a fost salvat printr-o minune a Maicii Domnului.
       O scena dintre cele mai interesante, si de un efect decorativ fara egal, este Arborele lui Ieseu, care apare intotdeauna in asociatie cu friza filosofilor antici. Mai sunt teme precum viata Sfintului Nicolae, viata Sfintului Antonie,viata Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava,viata Sfintului Gheorghe, toate prezentate cu lux de amanunte. O valoare deosebita o au teblourile votive, care exprima relatia dintre ctitori si divinitate. Este semnificativ prezentarea domnilor ctitori in picioare, in vesminte de ceremonie, intrupand dupa traditia bizantina, pe vicarii lui Dumnezeu pe pamant, iar cea a ctitorilor mari boieri in genunchi, ca simpli credinciosi, dar cu aspect si vesminte de natura sa precizeze locul lor in societate.