Manastirea Humor

    Inceputurile Manastirii Humor urca in veac pana in vremea domniei lui Alexandru cel Bun. In vecinatatea actualei biserici a manastirii Humor se mai vad si astazi ruinele unei mai vechi biserici manastiresti inaltata la inceputul secolului XV. Catre inceputul sec.XVI , manastirea se ruinase si se pustiise probabil in timpul numeroaselor razboaie purtate de Stefan cel Mare.
     In vremea domnitorului Petru Rares, Humorul este cuprins in campania de restaurari initiata de acesta, lucrare savarsita de  logofatul Toader Bubuioc. Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530  "cu cheltuiala si osteneala" logofatului Teodor Bubuioc si a sotiei sale Anastasia, indemnat de voievodul Petru Rares. Viata monahala a calugarilor a fost intrerupta in 1785, la anexarea Bucovinei de catre imperiul Habsburgic.

    Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Edificiu de plan treflat fara turla pe naos ca si in cazul altor ctitorii boieresti. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovatie in epoca determinata atat de traditia constructiva locala (prispe, foisoare) cat si de influentele renascentiste din exterior (loggia preluata mai tarziu si de "stilul bracovenesc"). O noutate este si tainita situata deasupra gropnitei; mai ales in nenumaratele zile de restriste se pastrau aici obiectele de pret.

           

    Din pridvor se patrunde in pronaos, iar mai departe in camera mormintelor si in naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o catapeteasma foarte veche, o exceptionala sculptura in lemn. Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile de la Voronet, Moldovita, Sucevita si Arbore, printre cele cinci ctitorii impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, care le fac unice in lumea ortodoxa.

    Pictura interioara, cel putin partial realizata de "Toma, zugrav de Suceava" (1535) pastreza schema iconografica accentuand miscarea si umanismul expresiilor. In pronaos, picturile infatiseaza Sinaxarul (calendarul) bisericesc, icoana Adormirii Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare rugatoare, ingeri si profeti. In camera mormintelor, bolta este acoperita cu scene din viata Sfintei Fecioare Maria. Sunt remarcabile icoanele de factura bizantina (sec. XVI), portretele ctitorilor (firidele gropnitei) si pietrele de mormant. In naos sunt pictate chipuri de sfinti, ciclul Patimilor si Invierea, iar pe bolta, Hristos Pantocrator. Tot in naos sunt tablourile ctitorilor. In altar, pe bolta absidei, este reprezentata, traditional, Maica Domnului cu Pruncul, alaturi de chipuri de sfinti ierarhi si Cina cea de Taina.

    Pictura exterioara vadeste pe deplin arta mesterului Toma - cele mai vechi fresce in aer liber din Bucovina, unde, preciza criticul Vasile Dragut, " ... isi spune cuvantul o sarbatoreasca orchestratie de culori calde, pe suportul carora rosul se detaseaza cu stralucire".
Unica prin valoare in pictura noastra veche este imaginea Maicii Domnului cu pruncul din timpanul portalului; tot in pridvor, Judecata de Apoi se lasa privita si din afara, luminata prin arcade. Daca peretele nordic a fost in mare parte sters de intemperii, cel dinspre sud se constituie intr-un real tezaur. Imnul acatist (24 de strofe-scene) ocupa majoritatea suprafetei, ilustrat in special prin Glorificarea Mariei si monumentala compozitie Asediul Constantinopolului, voita eroare istorica purtand mesajul antiotoman specific vremii; li se alatura Rugul in flacari, Acatistul Sfantului Nicolae si Legenda fiului risipitor. Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugaciune a tuturor sfintilor proprie numai picturii exterioare din Bucovina, fresca de amploare considerata si ea o invocatie la apararea Moldovei in fata amenintarii semilunei.

           

    Fatadele prezinta cunoscutul joc de arcaturi si ocnite, ancadramentele din piatra sunt dreptunghiulare la ferestrele gotice bipartite. Turnul de aparare a fost inaltat de Vasile Lupu (1641). Continua lucrarile de restaurare. Evangheliarul de la Humor (1473) cu celebra miniatura a domnitorului Stefan cel Mare (aflat in muzeul manastirii Putna) si jiltul pe care sunt sculptate capete de bour certifica, printre altele, valoarea centrului de cultura care a fost manastirea inca de la inceputuri.