Manastirea Slatina

     Manastirea Slatina cu hramul "Schimbarea la Fata", este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lapusneanu si intra prin valoarea ei in randul marilor ansambluri monastice ale Moldovei medievale. Numele locului si al manastirii vine de la un izvor din apropiere cu slatina (apa sarata), care cu timpul a secat. Istoria zidirii manastririi se pierde in negura timpului, dar legendele spun ca aici traia un sihastru care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Lapusneanu sa zideasca o manastire pe locul unde crestea un paltin. Eftimie, cronicarul oficial din acea vreme, arata ca zidirea manastirii Slatina a fost inceputa de Alexandru Lapusneanu in anul 1553 si s-a terminat in a doua lui domnie, in anul 1564. Intr-o cronica a lui Grigore Ureche se mentioneaza ca sfintirea manastirii s-a facut de catre Mitropolitul Grigorie la 14 octombrie 1558, fapt confirmat si de inscriptia din chenarul stemei Moldovei, asezata deasupra usii de intrare in pridvorul bisericii. In ultimul sau an de viata (1568) Alexandru Lapusneanu s-a calugarit aici cu numele de Pahomie.

     Manastirea a suferit de-a lungul vremurilor si a fost nevoie sa fie renovata sau reparata in mai multe randuri. Printre ctitorii care au reparat-o si innoit-o amintim: Vasile Lupu, Arhiereul Filaret Apamias (1821), Mitropolitul Veniamin Costache (1826 -1828), Mitropolitului Pimen al Moldovei (1932). Cu fondurile statului, in perioada 1955-1960 s-au executat lucrari de restaurare si reparatii insemnate la biserica, chilii si paraclis. Importante lucrari au fost facute in 1968-1979 cand s-au reparat si turnurile de la poarta si clopotnita, in partea sudica a incintei, pe vechile temelii s-a construit un corp nou de chilii, cladire mare cu etaj si cerdacuri, acoperita cu tabla.  La Slatina a existat o obste de calugari tot timpul, pana in 1960, cand s-a pus in aplicare decretul 410/1959 si calugarii au fost alungati. Viata monahala a fost reluata in 1962, in regim de manastire cu obste de maici.

     Biserica Slatina este printre cele mai mari din Moldova, in plan triconc alungit si potrivit traditiei arhitecturii moldovenesti, dar si a Bisericii Ortodoxe, spatiul interior este impartit in pridvor, pronaos, incaperea mormintelor, naos si altar.In biserica se patrunde prin doua usi ale pridvorului, dispuse la sud si la nord. La ferestre si usa de intrare in pronaos se observa elemente gotice. Pronaosul a fost impartit in doua de un arc transversal, pavimentul fiind realizat din marmura alb-roz. Intre naos si pronaos, biserica a avut obisnuita camera a mormintelor (gropnita) care a fost inlocuita la inceputul secolului al XIX-lea, inlaturandu-se peretele despartitor. Deasupra naosului se afla turla care prezinta particularitatea de a avea si la interior ocnite dispuse pe un singur rand sub nivelul ferestrelor. Catapeteasma, restaurata in anul 1828, este din lemn de stejar, masiva, cu o foarte frumoasa sculptura, in special in partea inferioara. Altarul, foarte spatios, este luminat de o fereastra mare asezata la rasarit. Fatadele au de jur-imprejur ocnite pe un rand. Doar pe peretele vestic al pridvorului sunt doua randuri de ocnite. Pe fiecare parte a fatadelor sunt cate trei stalpi masivi contarforturi si in plus, cate unul la colturile din sud si nord ale pridvorului.

           

     Pictura veche din secolul al XVI-lea, realizata de pictori necunoscuti din Moldova, din pricina incendiilor prin care a trecut biserica s-a distrus, iar aceea din anul 1828 a fost in intregime refacuta, asa cum arata inscriptia de la intrarea in pronaos. Tabloul votiv il prezinta pe Alexandru Lapusneanu cu familia si este amplasat pe peretele de nord al pronaosului. Frumos ornamentate si inscriptionate, lespezile funerare marcheaza mormintele domnitorului Alexandru Lapusneanu, al doamnei Ruxandra, precum si ale celor doua fiice, Teofana si Teodora.

            

     Intrarea in incinta se face prin rasarit, pe o alee asfaltata, marginita de randuri de brazi, precum si pe o alee ce vine din sosea prin partea de vest. Ambele intrari se fac prin turnuri cu
gang. Turnul din rasarit este construit din caramida, cel din vest, din bolovani de piatra. Accesul in incinta se face pe alei largi, pavate cu placi de piatra, marginite de straturi cu flori si peluze cu iarba. Incinta este inconjurata de un zid puternic, care are in cele patru colturi cate un turn de aparare. Zidurile groase si inalte de 8-10 m, din bolovanii de piatra, au creneluri pentru lupta.

     Clopotnita masiva, din zid de "bolovani de piatra, este la 30 m in coltul de nord-vest al patrulaterului constructiilor. Palatul Domnesc, construit dupa 1558, este un pretios exemplar de arhitectura laica unde se evidentiza influenta Renasterii transilvanene. Acesta se pastreaza si astazi in forma originara si adaposteste exponatele muzeului, manuscrise , carte veche si icoane.

           

     La Slatina cronicarul Isaia a scris un cronograf pana la 1425. Tot aici a fost scrisa si o versiune a Letopisetului de la Putna. Ctitorul a infiintat in manastire o scoala de muzica si o biblioteca cu carti si manuscrise de valoare. in 1842 Mitropolitul Veniamin Costache a talmacit mai multe carti bisericesti. La jumatatea secolului al XlX-lea a functionat o scoala pentru pregatirea clericilor.